Uite ma, sa revin in forta

Ma gan­desc ce sa scriu, fac incer­cari, ca mai apoi sa le sterg. Avand in vedere ca pana acu’ v-am spus numai prostii din viata mea si v-am mai aratat fatoiu’ din cand in cand, acu’ vreau sa am un subiect. Adica in postu’ asta, ca dup-aia iar vin cu prostii. Dar intai sa ma gan­desc la un subiect… hmm… Aaa… da. E un subiect despre care nu prea imi vine sa scriu si a vorbesc, dar deja e cazu’, ca nu mai pot sa stau.

Cuvan­tul care incepe cu m si se ter­mina cu oarte… Mie, intr-un fel sau altul, mi-e scarba chiar si sa ma gan­desc la asta. Si chiar daca m-as gandi, ar fi in zadar… Pen­tru ca acum cat­eva zile am real­izat ca creiera­su­lui meu ii lipseste o rotita. Una mare, as spune… Dar ma rog, cum vreti. Nu pot sa inte­leg fenomenul asta numit moarte. Un trup fara suflet. Pur si sim­plu, daca vad un om mort am sen­za­tia ca e cineva care se pref­ace. Actu­ally, nu am sen­za­tia. Vreau sa cred asta. Pur si sim­plu nu pot crede.

Nu pot. Si mi se pare groaznic fap­tul ca la un moment dat voi fi nevoita sa il inte­leg. Fara aluzii sau alte prostii. Cred ca asta o fi vreo fobie. Nu sunt sigura. La unele chestii, pen­tru cat­eva secunde ma loveste indiferenta. Si asa a fost si aici… Cand mi-a zis cineva ca “moare si gata”. Da’ indiferenta asta nu a tinut mult. Pe mine subiectu’ asta m-a maci­nat mult timp si o sa ma mai macine.

Hai gata, ca mai am un pic si devin emo. Doamne fere

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *