Acum il inteleg pe Costel

Azi, şi numai azi, soră-mea a făcut săpă­turi în hainele din “dula­pul rar deschis”, şi a găsit o rochie mai veche. Albas­tră, bineînţe­les :)) . M-a pus să îmbrac rochia, care în mod nor­mal venea pe mine ca un cearşaf, da’ după ce a făcut ce-a făcut ea pe-acolo arată suu­u­u­u­u­u­u­u­u­u­u­per pe mine :D. Ches­tia e că cât timp a făcut ce a făcut, eu mă tot bâţâiam :)) . Clar, dacă mă duc la vreun croitor cre’ că mă dă ăla afară.

Tot azi l-am dese­nat pe Costeluş. Bine că nu l-am col­orat, că nu mă pri­cep la penaj şi bla-bla… dar a ieşit ceva. Maică-mea zice că seamănă. Prob­lema a fost că şi el se bâţâia cum mă bâţâiam eu :)) . Aşa că, la fel ca în desenele alea ani­mate, cu morală, am început să-l înţe­leg pe Cos­tel în anu­mite situ­aţii.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *